Chimicală ordinară

0
400
Chimicală ordinară
Chimicală ordinară

îmi clorizez propriile vise de esență și le pigmentez pe ale altora.

când vine momentul să cer și eu culoare, îngheț.

și mă uit cu pizmă-n sus, spre cei pe care i-am transformat în curcubee, așteptând să-mi scuipe o picătură din ce le-am oferit.

tac, nu spun nimic, fiindcă plâng și nopți și zile și totuși gura n-o deschid să spun că vreau fericire.

nimeni nu îmi dă pentru că nu cer și nu cer pentru că m-ar roade vinovăția până mi-ar crăpa osul să știu că primesc ceva ce până la urmă nu mi se cuvine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here