Școala în pandemie nu este tocmai ușoară. Ministerul încearcă să ia decizii cât mai bune pentru elevi, profesorii și directorii la fel, dar nimeni nu ia cu adevărat în considerare opiniile elevilor. Tocmai de aceea, în această nouă serie de confesiuni am ales să ascultăm opiniile liceenilor în contextul situației actuale. Oare este totul atât de roz pe cât pare?
Școala în pandemie? Simplu. Profesorii chiulesc de la ore și elevii plâng că vor la școală.
Nu știu dacă școala din 2020 e o glumă proastă de 1 aprilie sau un remake cretin după serialul Cernobîl, dar din partea mea poate să ia sfârșit acum. Nu că aș fi eu elevul model cu 10 pe linie și nici nu mă plâng de cele 12 ore de somn pe noapte, dar mi-e dor de școală.
Sunt clasa a XI-a. Am așteptat liceul ani de zile. Am așteptat să chiulesc de la ore, să iau 3 la ascultări pentru că mi-am pierdut noptile plângându-mi de milă pe grupul clasei cu colegii în loc să învăț, să petrec la majorate, să călătoresc. Cu ce m-am ales? Cu nenumărate crize existențiale în carantină, sute de întrebări despre cine sunt și ce voi face cu viața mea, cu nesiguranța unui viitor stabil din cauza lipsei de implicare a profesorilor și mai ales a Ministerului.
Școala online a fost funny cât a fost. Dormitul la ore nu mai părea atât de „interzis” și nici timpul liber nu mă incomoda. Toata distracția s-a terminat în septembrie când am realizat că la anu’ am bacul și eu am pierdut o bună parte din materie. În martie era diferit, poate mai învățam ceva, dar acum profesorii nici nu se mai obosesc să vină la ore. Ironic, nu?
– Alex, clasa a XI-a
Îmi vine să râd și să plâng simultan când mă gândesc că acum 7 luni îmi doream ca școala să fie altfel, în mod clar n-aș fi bănuit că se poate și mai rău.
Profesori care consideră că materiile lor nu contează nici cât negru sub unghie, găsind motiv să se eschive de la ore mai rău ca elevii, sau la polul opus, profii care trag de noi și ne țin peste program (de parcă nu era și așa încărcat), cu 8-9-10 ore pe zi, asta e școală, fratele meu? Zi-mi, că mi se pare că am greșit locul. Pare că am ajuns pe câmp și noi suntem boii care nu au voie să epuizeze.
Se presupune că școala trebuie să fie un mediu propice pentru educarea elevului, dar ieșim de acolo parcă mai proști, mai stresați, mai în ceață cu privire la ce o să se aleagă de viețile noastre. Ni s-a propus, chiar promis educație ca afară, dar nu se vede nimic. Am ajuns de la Liviu „Genunche”, la Monica Demisie (mi se pare un nume mai potrivit), care promite o dezbatere posibil văzută de toată țara, dar se răzgândește în ceasul al douăsprezecelea, că se teme de COVID.
Păi și noi? Noi nu ne temem? Noi nu ne temem că avem 4000+ infectări PE ZI, și tot mergem la școală pentru că vrem să ne vedem colegii și profesorii, pentru că vrem să învățăm face to face? Și dacă tot vă era așa teamă, puteați să folosiți Meet sau Zoom, că și noi o facem. Și din onoare și bun simț, continuăm așa, sperând aiurea la mai bine, la normal…
– Radu, clasa a X-a
Când am zis că am nevoie de o vacanță de 6 luni cam de două ori pe an, nu mă așteptam ca 2020 să fie așa generos.
Anul acesta m-am simțit ca Aladin. Mi-a ieșit duhul din lampă și mi-a îndeplinit principalele 3 dorințe pe care le aveam anul trecut:
- Vacanțe mai lungi;
- Școala online pentru că urăsc trezitul de dimineață;
- Visul oricărui introvert, distanțare socială. (încă sunt recunoscătoare pentru asta)
În orice caz, îmi regret cuvintele. Școala a devenit mult mai obositoare decât anul trecut. Avem de două ori mai multe teme, de două ori mai mult de învățat, nimeni nu mai ține pasul și, pe lângă toate astea, ne-am ieșit din ritm. Nu îmi vine să cred că dețin același creier care anul trecut era în stare să învețe pentru două teze și o ascultare într-o oră și acum se panichează când aude cuvântul „test”.
– Geanina, clasa a XII-a
Situația actuală nu poate fi privită în mod obiectiv. Fiecare dintre noi o trăiește altfel. Cu toții ne confruntăm cu diferite probleme, diferite confuzii și necertitudini. Tu ce simți? Spune-ne ăn secțiunea de comentarii!
