Cum era daca era perfect? Oare ar mai exista oameni buni? Oare dacă am avea tot ce ne-am dorit vreodată, am mai avea vise? Am mai lupta pentru ele? Ar mai avea viața vreun rost?
„Sunt recunoscătoare că nu am primit ușor tot ce mi-am dorit.”
Sunt recunoscătoare că nu am primit întotdeauna ușor tot ce mi-am dorit. Le mulțumesc celor cărora m-au învățat să muncesc pentru visele mele. Căci datorită lor mi-am dat seama că apreciezi mai mult un lucru atunci când muncești pentru el.
„Fiecare sacrificiu merită.”
Sunt de părere că noi oamenii apreciem viața mai mult atunci când avem un vis puternic pentru care luptăm zi de zi. Orice oboseală, orice drum lung, orice pas mare sau mic nu mai reprezintă o obligație sau o povară, ci o doză de energie și curaj pentru a te lua la trântă cu viața. Considerăm că fiecare sacrificiu merită și că „să renunți” nu este o opțiune.
„Pentru unii ar putea însemna o familie…”
Acest vis măreț poate însemna un lucru diferit pentru fiecare om de pe Pământ. Pentru unii ar putea însemna o familie. Pentru alții o carieră strălucită. Pentru alții o casă mare sau vindecarea unei boli sau o viață ca în povești.
Visul părinților mei este reprezentat de reușitele si binele meu. Iar pentru mine visul măreț este să nu-i dezamăgesc.
„Suferim. O luăm de la capăt…”
Oare cum era dacă era perfect, mă întreb din nou. Probabil nu la fel, căci suntem oameni între oameni. Suntem făcuți să aspirăm la lucruri diferite. Ne dorim să trăim intens. Iubim. Pierdem ce iubim. Suferim. O luăm de la capăt. Pierdem bani, acte, timp și oameni care au o importanță deosebită în viața noastră. Ne prăbușim. Ne ridicăm și continuăm să muncim pentru visele noastre. Nu e ușor, însă doar muncind din greu vom ajunge unde ne-am dorit.
Așa e viața, nicidecum perfectă, dar atât de frumoasă…!