Nu știu cum aș putea descrie fericirea profundă. Și nu cred că aș putea să fiu sigură că ea există pe tot parcursul vieții. Ea vine, ne încarcă bateriile, ne pregătește pentru momentele mai puțin ușoare din viața noastră… apoi pleacă.
FERICIREA ADEVĂRATĂ
Cred cu tărie că trebuie să lupți pentru FERICIREA ADEVĂRATĂ. Cred că trebuie să simți că ai făcut cu adevărat un efort astfel încât să o meriți. Tipul acesta de fericire cred eu că este cea mai lungă și mai frumoasă. De ce? Pentru că îți dedici gândurile și timpul unui scop benefic ție. Iar cel mai frumos lucru pe care poți să-l faci, este să-ți faci ție bine. Ok, dar când spun asta nu spun să te apuci să-ți cumperi ultimul model de haine de la firma x, sau să-ți cumperi ultimul model de mașină, NU! Bunurile materiale nu se marchează ca un lucru bun făcut pentru noi înșine. Ele se marchează ca fiind necesități, acestea încearcă să copie tipul de fericire adevărată, și poate că vor reuși, dar nu pentru mult timp.
În schimb, du-te și ia-i sacoșele din mână bătrânicii a cărui piele este bătătorită de munca depusă înspre căutarea fericirii sau du-te și cumpără două înghețate la vafă de la alimentara din colț. Stai lângă copilul care cerșește în colțul străzii de nevoie sau din obligație și fă-i ziua mai frumoasă. Sună-i pe mama și pe tatăl tău și spune-le că-i iubești , sunt sigură că nu ai mai facut-o de mult, prea mult timp.
Dă-i cățelușului de pe stradă partea tare a covrigului pe care l-ai cumpărat de la doamna căreia probabil ai uitat să-i zâmbești. Și la finalul zilei meditează la asta și imaginează-ți ,reține, imaginează-ți nu considera, că ești un om bun. E plăcut ,nu-i așa? E atât de plăcut să știi că ai adus o rază de soare pe strada cuiva. E magnific să știi că tu ești motivul zâmbetului cuiva, nu?
Fericirea e atât de ușor de găsit…păcat că avem tendința de a complica drumul spre ea..
