Nu pot să știu dacă povestea mea se va termina mâine sau peste 50 de ani. Așa că vreau să mi petrec clipele făcând ceea ce mă face fericită. Îmi doresc să las o urmă frumoasă pe oriunde trec dar știu și regret că nu reușesc întotdeauna.
Îmi place la nebunie când aud păreri împărțite.
Știu că mulți dintre cei care au vrut sau au încercat să îmi fie prieteni mă consideră iresponsabilă și cu capul în nori, știu că majoritatea nu au avut ocazia să mă cunoască așa cum sunt eu de fapt. Unii pentru că nu au înțeles că încrederea se câștigă greu și cu pași mici, iar alții pentru că pur și simplu nu mi-au inspirat încredere.
Cu toate astea, mă amuză și îmi place la nebunie când aud păreri împărțite. Bune, dar mai ales mai puțin bune. Asta mă face să-mi dau seama că cei care mă iubesc știu de fapt de ce o fac.
Am câteva persoane fără de care viața mea ar deveni incompletă. Câteva persoane care pentru mine înseamnă enorm. Știu sigur că dacă m-aș prăbușii încet de pe un munte , acele persoane mi-ar prinde mâna și ar sării cu mine în gol ca să-mi coloreze durerea în nuanțe vii.
Singura persoană fără de care nu voi putea rămâne niciodată.
Pe lângă acești oameni de care vă povesteam mai sus, persoana pe care vreau sa o depășesc din toate punctele de vedere și cea cu care voi concura mâine și întotdeauna ,sunt Eu. Pentru că sunt singura persoană fără de care nu voi putea rămâne niciodată.
Poate e devreme să vorbesc, să mă gândesc sau să analizez asemenea idei sau…poate e prea târziu. Nu sunt sigură de nimic înafara faptului că știu sigur că povestea mea, povestea visului meu, începe acum. Începe și le sunt recunoscătoare tuturor celor care își rup din timp și fac cunoștință cu gândurile unei adolescente.
