Leagă-ți dorul
Privește spre cer,
Ascunde-ți dorul sub pat,
Ia-l și uită-l în pagini alb-negru
Apoi spune-mi că mă iubești.
Aruncă-mă spre infinit
Și cheamă-mă înapoi,
Scrie-mi într-un dor copleșitor…
…că m-ai iubit.
Și dacă uiți să te întorci
Am eu grijă de dor,
Prin lacrimi vii, dar amorțite
Îl voi lega la ochi.
Pe culmi pierdute am să-l duc,
Îl fac să uite de tine,
Căci în tăcere mă scufund
Cu dor de nemurire.
Aștept să reînvii și să revii,
Căci eu nu voi reuși niciodată
Să-ți țin dorul legat
Și ascuns în ultima cameră.
Acum îl las să plângă
Și plec în căutarea ta,
Iar pașii ți-i voi aduna-n neștire
Până când voi da de dor.
Atunci voi surâde
Încercând să te privesc
De pe cerul plin de lacrimi
Și să strig până la moartea corzilor vocale: „Leagă-ți dorul!”
