„Eu sunt din Fălticeni, dar am dat naștere la Suceava pentru că, la 32 de săptămâni, dimineața, pe la ora 4, mi s-a rupt apa. Neștiind ce să fac, am sunat Salvarea, care m-a dus la spitalul din Fălticeni prima dată. Soțul era plecat în străinătate, eu eram singură, iar până am ajuns la spital eram udă toată si înghețată de frig. Era 10 Decembrie.
Am așteptat transferul 5 ore, udă și înghețată
Când am intrat înăuntru, asistentele au început să se poarte urât cu mine. Mi-au dat o bucată de vată când le-am spus că sunt udă și că vreau să ma schimb. Când a venit doctorul să se uite la mine, nu știam cum să iau vata lipită pe mine… În fine, doctorul mi-a zis că mă trimite la Suceava, pentru că e mic copilul și trebuie ținut în incubator. Zis și făcut! Am așteptat 5 ore Salvarea pe hol, udă și înghețată, că nici nu m-au lăsat să mă schimb.
Când am ajuns la Suceava, m-au băgat într-un salon unde am mai așteptat trei zile. După trei zile, m-au luat niște contractii insuportabile. Eram la etajul 4, iar sala de naștere la 5.
Am chemat asistenta și i-am zis să mă urce la etaj ca să nasc, că nu mai rezist, și ea a zis că nu poate să facă nimic. M-am dus la doctorița de gardă, doamna doctor A., și i-am zis că nu mai pot, sângerez, și să ma urce la sala de naștere. Atunci, ea a țipat la mine, spunând: „Nu te mai smiorcăi, că nu ai nimic! De ce ai venit aici? Nu aveai spital acolo la tine? de ce ai venit tocmai până aici?”.
Dacă puteam deschide geamul, m-aș fi aruncat
Mi-a căzut cerul în cap când am auzit. M-am întors în cameră și voiam să mă arunc pe fereastră, pentru că nu mai rezistam de durere și de dezamăgire de oamenii răi din lumea asta. Dar fereastra doar se rabata puțin, îmi intra doar mâna…
După vreo 10 minute, nu mai rezistam de durere, simțeam că mor. Mă tăvăleam pe jos, pe sub pat, și m-a văzut o infirmieră care a venit să ia gunoiul. Mi-a zis că, chiar dacă poate o să o dea afară, ea mă duce sus, că probabil doctorița le-a spus să mă lase acolo ca să nu se atingă de mine. Când m-a dus sus, m-a pus într-un cărucior, că nu mai puteam să merg pe picioare. Și acolo, normal că au chemat-o pe ea, respectiva doctoriță A.
După naștere, am leșinat
Doctorița vine si îmi spune: ”Cum vrei tu să naști cu mine, dacă tu nu ai 30 de controale la mine pe timp de sarcină?” Nu mai înțelegeam nimic. Moașei i s-a făcut milă de mine, că doctorița m-a lăsat iarăși 4 ore să mă tăvălesc pe sub pat de durere. Le spuneam că vreau să mor, nu mai vreau să nasc. Și, în sfârșit, s-au atins de mine. Dar ea, doctorița A., nici nu a asistat.
Am născut o fetiță de 1 kilogram și 700 de grame, iar după am leșinat. Nu mai știu ce s-a întâmplat după, m-am trezit în salon. După 3 zile, vine doctorița la mine și îmi spune: ”Nu ai murit…”
„Ești țigancă, că ăsta e nume de țigani”
În fine, fetița bine, eu bine, dar am dat de altă doctoriță, care o îngrijea pe fetiță, și care se lega mereu de mine. M-a întrebat cum o să-i pun numele și i-am zis că o să o cheme Jasmine Cezara. Și ea mi-a zis: ”Ești țigancă, pentru că ăsta e nume de țigani”. Și mă numea mereau țigancă, cerându-mi să îi pun alt nume.
Și au mai fost și altele, dar nu mai contează, Dumnezeu e mare și vede. Mulțumesc lui Dumnezeu că suntem bine și eu și fetița mea!”.
