Perlă de pe Dunăre

0
118
perlă de pe Dunăre
perlă de pe Dunăre
Timp de citit: 2 minute

Perlă de pe Dunăre,

atunci când ai spart scoica unde erai ținut captiv, ai început să sclipești, dar n-am lăsat pe nimeni să te vadă.

șlefuirea se face prin durere, de aceea ți-am dat picioare să mergi printre ele,

nu să te scufunzi în apă.

aveam planuri mărețe cu tine, de aceea n-am vrut să te las purtat de curenții apelor adânci.

drumul tău ducea spre oceane, deși tindeai de fiecare dată în râuri să te-arunci.

ai suspinat adânc când spuneai că te-ai rătăcit în larg

ancorele vaselor rănindu-te nespus.

dar fără niciun efort, ce e dat mării se va întoarce mării, așadar perlă de pe Dunăre,

te aștept în port.

 

mereu visai uitându-te cu ochii ațintiți spre orizonturi întunecate, să fii o licărire de soare,

ție ți-am dat Dunărea toată, ți-aș fi dat și cerul,

dar perlele nu pot să zboare.

cu lacrimile mărgăritarelor care n-au reușit să-și croiască drum spre cer, s-au umplut oceane.

și câte miliarde de stropi au curs, dar oamenii tot au ales să scrie despre stele arzătoare,

deși nu toți luceferii apucă să strălucească prin văzduh,

mulți cad în apă și se-neacă.

atunci când valurile tăioase te împing în adâncuri,

să îți aduci aminte, perlă de pe Dunăre,

că mai e puțin până la Marea Neagră.

 

O altă creație a autoarei te așteaptă la un click distanță! Ce mai aștepți?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here