Tu plângi?
Eu lacrima o distilez pe file,
Din firea mea smulg tot ce am iubit,
Şi tot ce-i dureros
În vers o să respire:
Un nor, o stea, un drum, un chiparos…
Tu plângi?
Cu mine plânge-o lume-ntreagă
Că strâmbă s-a născut din vis divin.
Tu plângi?
Eu plâng a lumii tristă osteneală,
Şi-absenţa grea a celui ce preface,
Cu harul lui din Caana,
Apa-n vin.
Tu plângi?
Eu tac pe-o margine de lume,
Abisului promisă,
De prima ursitoare prea grăbită,
Ce-al lumii leagăn alb a colindat.
Tu plângi?
Te plângi pe tine însuţi.
Dar eu- Eu niciodată n-am să pot s-o fac!