Valhalla
„Până când moartea ne desparte”
Nu înseamnă nimic dacă suntem morți deja
Mă adâncesc tot mai tare în pământ
Și îți iau gândul cu mine.
Însă când mă voi întoarce vom dansa,
Iar buzele mele vor căuta buzele tale
Căci ești fiord prin munți,
Thor împletindu-și fulgere pe degete
Am încercat să dobor ziduri care se văd de pe lună,
Dar singura gaură făcută a fost în piept
Vortex cald, cititor de ochi triști
Și remușcări săpate în neajunsul de a te fi născut
Pelin mi se prelinge pe frunte
Căci o stădanie mă zguduie,
De fiecare dată când mă pierd în ființa ta
Vreau să fiu amprentă în amprenta ta
Dacă pleci, sparge tăcerea:
Mi-au luat zeii glasul.
